Pornim: problema și planul

Un an întreg ai analizat obiecte tehnice făcute de alții și ai scris algoritmi pentru probleme date de altcineva. Din săptămâna asta se schimbă rolurile: timp de cinci săptămâni ești tu cel care alege problema, proiectează soluția și o duce până la capăt. La finalul lecției vei ști să alegi un obiect și o funcție realistă de adăugat, să împarți proiectul în sarcini cu termene și să formulezi criterii de reușită care se pot verifica.

Ce înseamnă „adaug o funcție obiectului"

Ia un obiect pe care îl folosești zilnic și pune-i o singură întrebare: ce nu știe să facă, deși mi-ar fi util? Un ghiozdan nu te anunță că ai uitat fermoarul deschis. Suportul de telefon de pe birou nu îți spune nimic când cineva îți ia telefonul. Coșul de gunoi al clasei stă mereu cu capacul pus, iar nimeni nu vrea să-l atingă cu mâna.

Proiectul tău exact asta face: alege un obiect existent și adaugă-i o funcție nouă, care rezolvă o problemă reală. Nu construiești obiectul de la zero — el există deja și funcționează. Tu îl completezi.

Exemplul cu care lucrăm în tot modulul: ghiozdanul cu lumini de semnalizare. Toamna și iarna ieși de la ore după ora 17 și mergi pe drumuri prost luminate. Funcția adăugată: o bandă cu LED-uri pe spatele ghiozdanului, care se aprinde singură când senzorul detectează întuneric. Tu îți alegi însă propriul obiect — exemplul e doar firul roșu al lecțiilor.

Abordarea MEI: Materie, Energie, Informație

Orice obiect tehnic, de la un pix cu arc până la un robot industrial, poate fi privit prin trei lentile deodată.

Pentru ghiozdanul nostru: materia e banda LED și modul în care o coși sau o lipești pe textil; energia e bateria din buzunarul lateral; informația e senzorul de lumină plus regula „dacă e întuneric, aprinde". Când îți alegi proiectul, verifică din start că poți spune ceva concret pe fiecare plan. Dacă unul dintre planuri rămâne gol, funcția aleasă e ori prea simplă, ori doar decorativă.

Alegi obiectul și funcția

Discută în echipa ta (2–3 colegi) trei idei, apoi păstrați una singură. Filtrează-le prin patru întrebări:

1. E o problemă reală? Cineva chiar se lovește de ea — tu, un coleg, dirigintele, femeia de serviciu.
2. E o singură funcție? „Ghiozdan cu lumini, boxe și încărcător solar" nu e un proiect, sunt trei. Alege una.
3. Aveți materialele? Carton, textil, o baterie, LED-uri de câțiva lei de la magazinul de electronice — da. Componente de comandat din alt continent — nu, nu ajung în cinci săptămâni.
4. Se poate testa? Trebuie să existe un test clar care să arate că funcția merge.

Planul pe cinci săptămâni și sarcinile

Proiectul are un drum fix, câte o lecție pe săptămână: alegere și plan (azi) → concepere: schiță, algoritm, model → construire și conectare → testare după protocol → prezentare finală. Scrieți planul pe o foaie care rămâne în portofoliul echipei.

Împărțiți apoi sarcinile pe oameni, nu „facem toți de toate". Un responsabil de materiale (aduce, taie, lipește), un responsabil de informație (algoritm, senzor, program) și un responsabil de jurnal și testare. Rolurile nu sunt granițe — vă ajutați între voi — dar fiecare sarcină are un singur nume în dreptul ei și un termen. Când o sarcină e „a tuturor", în practică e a nimănui.

Criteriile de reușită

Ultimul pas de azi, și cel mai important: cum veți ști, peste cinci săptămâni, că ați reușit? Scrieți 3–4 criterii pe care oricine le poate verifica, cu numere unde se poate.

Pentru ghiozdan, criteriile echipei ar arăta așa: LED-urile se aprind în cel mult 2 secunde după acoperirea senzorului; banda rezistă la 20 de scuturări ale ghiozdanului fără să se desprindă; bateria ține cel puțin o săptămână de drumuri școală–casă; costul total nu depășește 40 de lei.

Exersează

1. Scrie trei obiecte din casa sau din clasa ta și, pentru fiecare, o funcție care i-ar folosi cuiva concret. Alege-o pe cea care trece de toate cele patru întrebări-filtru.
2. Pentru ideea aleasă, completează triunghiul MEI: un rând pentru materie, unul pentru energie, unul pentru informație. Dacă un rând rămâne gol, noteză ce ai schimba la idee.
3. Transformă în criterii verificabile: „alarma să sune repede", „capacul să se închidă bine", „să nu coste mult". Adaugă numere.
4. Provocare: estimează costul total al proiectului tău în lei, componentă cu componentă, și compară cu bugetul de 40 de lei. Dacă îl depășești, ce componentă poate fi înlocuită cu ceva recuperat sau reciclat?