Revista de proiect 1: tema și echipa

Patru ani ai demontat, analizat și programat obiecte gândite de alții: ai desenat scheme-bloc, ai măsurat consumuri, ai scris cod. Din săptămâna asta rolurile se inversează. Până în iunie, echipa ta proiectează și construiește un obiect tehnic care nu există încă — unul de care cineva din jurul vostru chiar are nevoie.

La finalul lecției vei ști să formulezi nevoia la care răspunde proiectul vostru, să îți asumi un rol precis în echipă și să planifici sarcinile pe săptămâni într-o diagramă.

Ce este o revistă de proiect

În firmele care dezvoltă produse, echipa nu lucrează unsprezece săptămâni în liniște și apoi speră că totul iese bine. Din loc în loc se oprește, pune pe masă ce a făcut și răspunde la întrebări incomode. Momentul acesta se numește revistă de proiect.

Modulul acesta are trei reviste: azi (tema și planul), în S29 (validarea alegerilor tehnice) și în S35 (prezentarea finală, cu obiectul funcțional pe masă). Tot ce lucrați între ele se adună într-un dosar — portofoliul de proiect — despre care vom vorbi pe măsură ce îl umpleți.

O temă pentru comunitate, legată de ODD

Ai auzit probabil de ODD la dirigenție sau la geografie: cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, adoptate de ONU, de la „apă curată" la „orașe durabile" și „inegalități reduse". Tema voastră trebuie să răspundă la o nevoie reală din comunitate — școala, cartierul, un coleg — și să se lege limpede de cel puțin un ODD.

Câteva idei care au funcționat la alte clase, ca să vezi calibrul potrivit:

• un sistem de udat automat pentru grădina școlii, care pornește pompa doar când solul e uscat — ODD 6 (apă curată) și ODD 12 (consum responsabil);
• o lampă cu senzor de prezență pentru holul întunecat de la subsol, care nu arde degeaba toată ziua — ODD 7 (energie curată, la prețuri accesibile);
• un hrănitor pentru păsări care eliberează semințe dozat, nu tot muntele odată — ODD 15 (viața terestră);
• o sonerie cu semnal luminos pentru un coleg cu deficiențe de auz — ODD 10 (inegalități reduse).

Odată tema aleasă, scrieți nevoia într-o singură frază („Grădina școlii se usucă în weekenduri și vacanțe pentru că nu are cine să o ude") și trei constrângeri pe care obiectul trebuie să le respecte: buget maxim, dimensiuni, siguranță. Fraza plus constrângerile formează caietul de sarcini — versiunea scurtă, dar deja obligatorie.

Echipa și rolurile

Echipele au 4–5 membri și nu se aleg doar pe prietenii: vă trebuie cineva căruia îi place să construiască, cineva care scrie cod fără să se sperie și cineva ordonat, care ține evidența. Fiecare membru primește un rol principal:

• coordonator — urmărește planul, conduce discuțiile, anunță profesorul când echipa se blochează;
• responsabil de fabricație — răspunde de piese, scule, materiale;
• responsabil de programare — răspunde de cod și de partea electronică;
• responsabil de documentare — ține jurnalul, fotografiază, adună tot în portofoliu.

La echipele de 5, al cincilea membru dublează fabricația sau programarea — acolo e mereu cel mai mult de lucru. Rolul principal nu e o scuză: la fabricație pun mâna toți, iar când documentaristul lipsește, altcineva scrie jurnalul în ziua aceea. Rolul spune cine răspunde, nu cine lucrează singur.

Drumul de la nevoie la obiect

Orice obiect tehnic din jurul tău — de la pixul din penar la telefonul din ghiozdan — a parcurs același drum înainte să existe. Îl veți parcurge și voi, etapă cu etapă, iar diagrama de mai jos e harta întregului modul:

Observă săgeata punctată de la teste înapoi spre început: dacă la testare pompa nu trage apa la înălțimea rezervorului, echipa se întoarce la alegeri și schimbă pompa sau coboară rezervorul. Drumul nu e o linie dreaptă — e o buclă care se strânge în jurul soluției bune.

Diagrama sarcinilor pe săptămâni

Un plan „facem tot, la timp" nu e un plan. Descompuneți proiectul în sarcini — exact gândirea algoritmică pe care ai exersat-o ani întregi: problema mare se sparge în pași mici, ordonați — și așezați fiecare sarcină pe săptămânile ei:

Diagrama de mai sus e scheletul comun al modulului. A voastră va fi mai fină: în dreptul fiecărei bare scrieți sarcinile concrete și cine răspunde de ele. „Fabricație" devine, la echipa cu sistemul de udat: „tăiat suport rezervor — Andrei", „montat furtun și pompă — Ioana". Regula de aur: o sarcină care nu are un nume de om lângă ea nu se face singură.

Mai observă un lucru: săptămâna S27 lipsește — e vacanța de primăvară. Iar între S33 (teste) și S35 (prezentare) există o singură săptămână tampon. Dacă fabricația alunecă, din ea se mănâncă. Planul vostru trebuie să respecte aceste realități din calendar, nu să le descopere în mai.

Exersează

1. Scrieți nevoia proiectului vostru într-o singură frază care numește cine are problema și când apare ea. „Vrem să facem o lampă" nu e o nevoie — „becul de pe holul de la subsol rămâne aprins toată ziua degeaba" este.
2. Completați caietul de sarcini scurt: nevoia + trei constrângeri măsurabile (buget în lei, dimensiune maximă, o cerință de siguranță).
3. Împărțiți cele patru roluri și scrieți pentru fiecare un „înlocuitor" — cine preia rolul dacă titularul lipsește o săptămână.
4. Desenați diagrama sarcinilor echipei pe săptămânile S25–S35, cu minimum opt sarcini concrete și câte un responsabil pentru fiecare.
5. Provocare. Căutați ODD-ul vostru pe site-ul ONU sau într-un manual de geografie și găsiți ținta exactă (de exemplu, ținta 6.4 vorbește despre eficiența folosirii apei). Notați numărul țintei în caietul de sarcini — la revista finală, echipele care leagă obiectul de o țintă precisă, nu doar de un ODD generic, vor avea un argument în plus.