Simulări și teste

Săptămâna trecută codul a trecut prin simulator, prin LED-ul de probă și prin prima apă adevărată deasupra ligheanului. Prototipul funcționează — sau cel puțin așa pare. Azi înlocuim „pare" cu numere.

La finalul lecției vei ști să scrii un protocol de testare propriu, să măsori și să calculezi abaterea față de valoarea așteptată și să documentezi remedierile fără să strici ce mergea.

„Merge" nu e o măsurătoare

La revista finală, juriul nu va întreba „merge?". Va întreba: „câtă apă dă la o udare?", „în cât timp reacționează lampa?", „cât de departe transmite radioul prin peretele clasei?". Diferența dintre „merge" și un răspuns cu cifre e exact diferența dintre o jucărie și un obiect tehnic.

De aceea testarea serioasă are trei proprietăți: se scrie înainte de a testa (altfel ajustezi așteptarea după rezultat — clasica autopăcăleală), e repetabilă (oricine reface pașii obține o măsurătoare comparabilă) și produce numere, nu impresii.

Scriem protocolul

Fiecare echipă își scrie azi propriile protocoale — minimum patru — pentru funcțiile din caietul de sarcini. Modelul, pe exemplul „Picăturii":

Nr.	Ce testăm	Cum (pași)	Condiții	Valoare așteptată	Rezultat	Verdict
T1	volumul de apă la o udare	pompăm 5 s în cilindrul gradat, de 3 ori	rezervor plin, furtun montat ca la final	200 ml, toleranță ±20 ml
T2	reacția la sol uscat	senzor în pământ uscat, cronometrăm până la pornirea pompei	prag calibrat, pauza redusă la 5 s pentru test	pornește în cel mult 10 s
T3	reacția la sol ud	senzor în pământ proaspăt udat, observăm 3 cicluri	idem T2	pompa NU pornește deloc
T4	raza legăturii radio	panoul se îndepărtează în pași de 5 m, notăm ultima recepție	uși închise, ca în funcționarea reală	minimum 15 m

Uită-te la T3: testează că obiectul nu face ceva. Jumătate dintre defectele jenante de la prezentări sunt acțiuni în plus, nu acțiuni lipsă — lampa care nu se mai stinge, hrănitorul care toarnă întruna. Fiecare „dacă" din comportament primește două teste: unul pentru „atunci", unul pentru „altfel".

Simulăm cazurile rare

Unele situații nu poți — sau nu vrei — să le aștepți: rezervorul gol, senzorul smuls, bateria pe sfârșite. Le simulezi: creezi condiția în mod controlat și privești ce face obiectul.

• Rezervor gol: scoți furtunul din apă. Pompa merge în gol 5 secunde — acceptabil o dată, dar dacă solul rămâne uscat, va încerca la fiecare minut, ore în șir. Descoperire importantă: prototipului îi lipsește o limită de încercări. În cod, un contor care oprește udarea după 3 eșecuri și afișează un semn de alarmă costă cinci linii.
• Senzor deconectat: scoți mufa senzorului. Pinul analogic citește o valoare fără sens — încotro o ia programul? Echipele descoperă aici de ce profesioniștii verifică în cod și valorile „imposibile".
• Baterie slabă: la lanterna de test cu acumulatorul aproape gol, releul poate clănțăni haotic. Notați simptomul în portofoliu: la instalarea finală, acumulatorul plin e pe lista de verificare.

Simularea cazurilor rare e semnul unei echipe mature: oricine testează că merge ce trebuie să meargă; puțini testează ce se întâmplă când lumea nu cooperează.

Măsurători și abateri

O singură măsurătoare e o întâmplare. Regula voastră: de trei ori, apoi media. La T1, cilindrul gradat a arătat 190, 205 și 195 ml — media 196,7 ml, să zicem 197 ml.

Dacă cele trei măsurători sunt împrăștiate sălbatic — 150, 210, 260 — media minte: problema nu e abaterea, ci instabilitatea, și cauza trebuie căutată (furtun care se mișcă, tensiune variabilă) înainte de orice verdict.

Remedieri documentate

Un test picat pornește lanțul cunoscut din jurnalul de probleme: cauză, remediere, verificare. Cu o regulă nouă, de aur:

Fiecare protocol executat — trecut sau picat — intră în portofoliu cu rezultate și verdict. Un tabel de teste în care totul e verde din prima e, pentru un juriu experimentat, mai degrabă suspect decât impresionant.

Exersează

1. Scrieți minimum patru protocoale de testare complete înainte de orice măsurătoare, inclusiv un test „NU face" (ca T3) și un caz rar simulat.
2. Executați protocoalele cu câte trei măsurători unde e cazul; calculați media și abaterea și dați verdictul comparând cu toleranța scrisă dinainte.
3. Pentru fiecare test picat: intrare în jurnalul de probleme, remediere, re-testare — plus reluarea celorlalte protocoale. Notați în portofoliu dacă remedierea a atins vreun alt test.
4. Provocare. Calculați abaterea nu în unități, ci în procente: abaterea împărțită la valoarea așteptată, înmulțită cu 100. La T1: 3 din 200 înseamnă 1,5%. Exprimați toate testele echipei în procente și găsiți testul cu abaterea relativă cea mai mare — acela e punctul slab al prototipului, și exact despre el veți primi întrebări în S35. Pregătiți răspunsul de pe acum.