Construiesc și conectez

Din lecția „Concep soluția: schiță, algoritm, model" ai plecat cu trei foi: schița fizică, pseudocodul și tabelul cu materiale și energie alese. Azi foile devin obiect. E lecția cu foarfecă, bandă adezivă și fire — și cu cele mai multe surprize. La finalul ei vei ști să asamblezi prototipul în pași siguri, să decizi dacă proiectul tău are nevoie de o conexiune la rețea și să ții un jurnal de proiect care chiar folosește la ceva.

Înainte să tai: regulile atelierului

Sala de informatică devine azi jumătate atelier, așa că regulile se spun o singură dată și se respectă tot anul: uneltele tăioase se folosesc pe suport, nu pe bancă și nu în aer; firele se dezizolează cu cleștele, nu cu dinții; nicio sursă de alimentare nu se conectează până nu verifică un coleg circuitul; iar la final, fiecare piesă tăiată se strânge — inclusiv bucățile de izolație de un centimetru care ajung mereu sub tastaturi.

Asamblarea, în ordinea din schiță

Lucrează în trei treceri, nu totul deodată. Trecerea 1 — materia: pregătește suportul, taie la dimensiunile din schiță, fă orificiile pentru fire. Compară fiecare piesă cu desenul înainte de a trece mai departe; dacă schița spunea 30 cm și banda ta are 27, corectezi acum schița, nu memorezi diferența. Trecerea 2 — energia: montează sursa și traseul de alimentare, apoi un singur test: se aprinde un LED de probă la capătul traseului? Trecerea 3 — informația: adaugă senzorul și logica — programul pe placă, dacă echipa folosește una, sau montajul simplu cu senzor, dacă nu.

După fiecare trecere, un membru al echipei bifează în plan sarcina încheiată. Așa vezi vineri exact unde ești: „materia gata, energia gata, informația pe jumătate" e o stare de proiect; „am lucrat toți la toate" nu e.

Se conectează la rețea? Uneori da, de multe ori nu

Unele funcții au nevoie să comunice la distanță. Un buton la ușa laboratorului care afișează „a sosit un vizitator" pe ecranul din clasă trebuie să trimită semnalul prin aer: două plăci micro

vorbesc între ele prin radio pe câțiva metri, fără internet și fără parole — exact ca stațiile de emisie-recepție. Dacă ai vrea ca mesajul să ajungă pe telefonul dirigintelui aflat în cancelarie, ai urca o treaptă: Wi-Fi și rețeaua școlii, adică adrese, drepturi de acces și acordul administratorului de rețea.

Aici e testul de maturitate al proiectului: ghiozdanul nostru cu LED-uri nu are nevoie de nicio rețea. Senzorul, decizia și lumina stau toate pe același obiect. O conexiune adăugată doar ca să sune bine înseamnă baterie consumată, un punct de defecțiune în plus și date care circulă fără motiv.

Jurnalul de proiect

De azi, fiecare ședință de lucru se încheie cu cinci minute de scris. Jurnalul e memoria echipei — peste două săptămâni, la prezentare, va trebui să povestești nu doar ce a ieșit, ci și pe unde n-a mers.

Scrie și eșecurile, mai ales eșecurile. „Am mutat firul pentru că se rupea la fermoar" e exact fraza care transformă prezentarea finală dintr-o laudă într-o poveste de inginerie adevărată.

Exersează

1. Fă trecerea 1 și trecerea 2 pe prototipul echipei: suportul la dimensiuni, traseul de energie verificat cu un test simplu. Bifează-le în plan.
2. Pentru proiectul tău, răspunde în scris: informația produsă de obiect trebuie să ajungă în alt loc decât obiectul? Dacă da, alege nivelul potrivit — radio local sau Wi-Fi — și noteză de ce.
3. Completează prima pagină de jurnal după modelul de mai sus, cu toate cele cinci rubrici, inclusiv un lucru care nu a mers.
4. Provocare: desenează traseul complet al semnalului pentru varianta cu buton la ușă și ecran în clasă: de la apăsare până la afișare, marcând pe unde e fir, unde e radio și unde decide un program.