De ce au nume calculatoarele din rețea?

Lecția trecută, „Rețeaua din școală: cine cu cine vorbește", s-a încheiat cu o promisiune: switch-ul e un poștaș care nu greșește niciodată ușa. Bun, dar de unde știe poștașul care e ușa? Azi lăsăm calculatoarele deoparte și jucăm totul cu bilete de hârtie, chiar în clasă.

La finalul lecției vei ști să explici de ce fiecare echipament din rețea are nevoie de o adresă unică, să descrii drumul unui mesaj de la expeditor la destinatar și să deosebești numele unui calculator de adresa lui.

Jocul poștașului

Regulile sunt simple și nu-ți trebuie decât hârtie, pix și un coleg cu picioare rapide.

1. Fiecare bancă primește o adresă: numărul rândului și numărul băncii. Banca a doua de pe rândul 3 este 3.2. Scrieți adresele pe câte un post-it lipit pe colțul băncii.
2. Un elev este ales poștaș (el joacă rolul switch-ului) și stă în fața clasei.
3. Cine vrea să trimită un mesaj scrie pe bilet, în colțul din dreapta sus, adresa destinatarului — de exemplu „către 4.1" — apoi mesajul, și îl împăturește.
4. Biletul ajunge la poștaș. Poștașul citește doar adresa, nu deschide biletul, și îl duce la banca potrivită.
5. Destinatarul ridică mâna: mesajul a sosit.

Jucați cinci minute. Apoi profesorul introduce sabotajul: dezlipește post-it-ul de la două bănci de pe rânduri diferite și le dă amândurora aceeași adresă, 2.2. Trimiteți un bilet „către 2.2" și priviți-l pe poștaș.

Ce ai descoperit

Cu adrese unice, jocul merge ca uns: poștașul nu trebuie să știe cine stă în bancă, nici ce scrie în bilet — adresa îi ajunge. Dar în momentul în care două bănci au aceeași adresă, se blochează totul. La care 2.2 duce biletul? La amândouă? La niciuna? Orice ar alege, cineva primește un mesaj care nu-i era destinat sau nu primește nimic.

Mai observă ceva: poștașul nu a deschis niciun bilet. Switch-ul face la fel — citește adresa de pe „plic" și livrează pachetul de date fără să se uite la conținut.

Nume și adrese în rețeaua reală

În sala de informatică regula funcționează pe două niveluri. Fiecare calculator are un nume prietenos pentru oameni — INFO-01, INFO-02, CANCELARIE-PC — pe care administratorul îl setează ca să știe rapid despre ce mașină e vorba. Iar dedesubt, fiecare are o adresă numerică (adresa IP, de forma 192.168.1.14) pe care o folosesc echipamentele între ele, așa cum poștașul nostru folosea „4.1", nu „Andrei din a șasea B".

Numele sunt pentru oameni, adresele pentru mașini — dar amândouă trebuie să fie unice în rețeaua lor. Dacă administratorul dă din greșeală aceeași adresă la două calculatoare, apare pe ecran exact eroarea la care te aștepți acum: „conflict de adresă IP", iar unul dintre ele rămâne fără rețea. Ai văzut cu biletele de ce.

Exersează

1. Scrie adresa băncii tale în sistemul rând.bancă, apoi adresele celor mai apropiați trei colegi. Verificați între voi că nu există dubluri.
2. Descrie în 3-4 pași drumul unui bilet de la banca 1.3 la banca 3.1, cu poștaș. Subliniază pasul în care contează unicitatea adresei.
3. În rețeaua școlii, două calculatoare au primit amândouă adresa 192.168.1.20. Explică într-o frază, folosind experiența jocului, ce problemă apare.
4. Provocare: clasa voastră se mută într-o sală cu bănci așezate în cerc, fără rânduri. Propune un sistem de adrese care rămâne unic și ușor de folosit de poștaș.