Evaluare practică

Trei săptămâni de atelier în spate: fișele de identitate, primul circuit pe breadboard și, la „Reparația mea, cu mâna mea", planul susținut cu argumente în fața profesorului. Azi arăți ce a rămas în mâini și în cap. Evaluarea este practică — se punctează ce faci pe bancă, nu ce recunoști pe hârtie — iar baremul îl ai integral mai jos, ca să știi de la început pentru ce lucrezi.

Cum decurge proba

Fiecare elev lucrează singur, la propria trusă: o placă de testare, suport de baterii, fire, rezistoare, LED-uri și un plic cu componente-mister. Ai la dispoziție 35 de minute pentru două probe, în ordinea pe care o alegi tu. Profesorul trece pe la bănci și punctează pe loc, pe fișa ta de evaluare.

Un sfat de la ora trecută rămâne în vigoare: citește tot enunțul înainte să pui mâna pe piese. Un minut de plan economisește zece de refăcut.

Proba 1 — identificarea componentelor

În plic găsești patru componente: un senzor, un actuator, un microcontroler pe plăcuța lui și o baterie. Pentru fiecare completezi o fișă de identitate scurtă, cu trei rubrici: numele componentei, tipul ei (senzor / actuator / microcontroler / sursă de alimentare) și o propoziție despre rolul ei într-un aparat, cu verbul acțiunii.

Se punctează încadrarea corectă în tip și verbul potrivit rolului. „LED — actuator — transformă semnalul electric în lumină" ia punctajul întreg; „LED — o piesă mică ce se pune în circuit" nu spune nimic despre rol.

Proba 2 — montaj pe placa de testare

Construiești circuitul învățat în S24, din memorie, fără schema în față: LED cu rezistor de protecție, alimentat de la liniile de plus și minus ale plăcii. Când LED-ul luminează, chemi profesorul pentru punctare. Apoi răspunzi la o singură întrebare de diagnoză, trasă la sorți, de tipul: „dacă LED-ul nu s-ar aprinde, care ar fi primul lucru pe care l-ai verifica și de ce?"

Fișa de evaluare

După evaluare

Când profesorul a punctat ambele probe, demontezi circuitul, sortezi piesele în cutiile trusei și predai fișa. Dacă îți rămâne timp, compară-ți răspunsul de la diagnoză cu al colegilor: aproape sigur au tras alte întrebări, iar lista lor de verificări o completează pe a ta.

Cu acest modul, cercul s-a închis: recunoști componentele, le montezi pe placa de testare și repari cu planul tău, validat, în mână. În modulul următor schimbăm registrul — de la lucrul cu piesele către noi proiecte la calculator — dar reflexele de aici rămân: ipoteză, test, probă finală. Ele funcționează la fel de bine și când „aparatul defect" este un program.